Pe un teren în pantă și cu deschidere spre o pădure din Iași, am imaginat și așezat o locuință pe seminiveluri, pentru ca spațiile interioare să aibă o firească legătură cu exteriorul. Diferențierea pe înălțime aduce și o dorită separare a zonei de zi de cea de noapte, mai intimă, dar și a universului copiilor de cel al părinților.
Universul comun este o amplă zonă în care se unesc activitățile și pasiunile, unde bucătăria, locul de luat masa, camera de zi și terasa acoperită sunt adunate în jurul focului. Amplele vitraje spre priveliște completează armonia, iar luminatorul aduce în inima casei jocul de lumină pe tot parcursul zilei. Simetria, lumina și relațiile dintre spații sunt complementate de materiale brute și sincere – beton aparent, lemn, piele, metal, iar pe alocuri sunt presărate culori, pasiuni și puțin spirit ludic.
